Recenzie Ziua când au dispărut porumbeii de Sofi Oksanen

ziua când au dispărut porumbeii

Am să vă vorbesc astăzi despre o carte pe care tocmai am terminat-o de citit: Ziua când au dispărut porumbeii de Sofi Oksanen! Mai jos găsiți ce mi-a plăcut și ce nu la această carte, alături de o scurtă recenzie!

Prezentare carte

Titlu: Ziua când au dispărut porumbeii

Autor: Sofi Oksanen

Editura: Polirom

Traducere: Sigrid Crăsnean

Nr. pag: 327

Anul publicării: 2016

Structura: 6 părți, fiecare cu un nr. variabil de capitole, un epilog și un prolog

Capitolele nu au nume. Menționează doar anul și locul unde are loc acțiunea din acel capitol.

Recenzie Ziua când au dispărut porumbeii de Sofi Oksanen

Cine sunt personajele și acțiunea romanului pe scurt

Cartea are 3 personaje principale în jurul cărora se învârte acțiunea: Roland, Edgar Pars vărul lui Roland și Juudit soția lui Edgar.

Acțiunea are loc în Estonia, care e află în războiul celor 2 puteri: Germania și Rusia.

Fiecare personaj își spune propia poveste. Fiecare știe și povestește totul doar din propia perspectivă, dar nu știe destul pentru că este subiectiv totul. Nu știe cu exactitate nimic de celălalt personaj și fiecare în parte doar presupune motivul acțiunilor celorlalți.

Roland și Edgar se aflau la început amândoi în război, până au decis să apuce căi diferite. Unul dorește dreptatea și adevărul, celălalt dorește putere și bani. Ca să își ducă planurile contra germanilor până la sfârșit, Roland dorește să o folosească pe Juudit. Problemele apar când, în lipsa prezenței și iubirii soțului, Juudit se îndrăgostește de germanul pe care trebuia să îl păcălească și devine iubita lui. Totodată, Edgar caută să manipuleze și să obțină tot ce își dorește pe orice cale. Edgar, care se ascunde de familie și își caută vărul dispărut, ajunge și el la același german și vede dragostea dintre cei 2. De asemenea, manipulându-și propia familie, ajunge să își găsească și vărul.

Fiecare personaj în parte reprezintă o altă tipologie și cumva se completează reciproc.

Roland– băiatul neiubit de părinți în totalitate, care caută adevărul și corectitudinea în viață, își iubește foarte mult logodnica și își păstrează cel mai mult demnitate în această operă literară;

Edgar Parts– vărul lui Roland, iubit foarte mult de părinții lui Roland, care caută puterea și bogăția prin orice căi, nu are niciun sentiment față de soția sa- Juudit;

Juudit– soția lui Edgar, o fire slabă, o fire care simte profund lipsa iubirii și a condiției sociale bune, care uită imediat că este căsătorită când apare germanul ofițer de care se îndrăgostește;

Fiecare personaj al cărții este presat și distrus de război. Nici măcar unul dintre ei nu reușește să facă față războiului fără să se lase influențat de acesta. Aceștia nu reușesc să își păstreze demnitatea, ci din contră, se avântă în lucruri necurate, fiecare în felul său.

Subiectele tratate de-a lungul romanului

Cartea are la bază mai multe subiecte, pe care Sofi Oksanen le tratează în felul său:

  • trădarea
  • iubirea neîmpărtășită
  • singurătatea
  • demnitatea
  • lipsa moralității
  • influența
  • frica
  • gelozia
  • conflicte între personaje sau cu sine însuși
Personajele trec prin stări psihice care îi fac mai ușor de manipulat și duc lupte interioare profunde.

Acțiunea celor 6 părți are loc în ani diferiți, ceea ce face lectura mai grea, deoarece nu există o continuitate:

partea 1- anul 1941

partea 2- anul 1963

partea 3- anul 1942

partea 4- anul 1963

partea 5- anul 1944

partea 6- anul 1965

Din punctul meu de vedere, romanul este scris neîngrijit, iar de ce vedeți mai multe mai jos, la partea „Ce nu mi-a plăcut”.

Ce mi-a plăcut la Ziua când au dispărut porumbeii de Sofi Oksanen?

Subiectul pe care îl tratează, acest lucru fiind și ceea ce m-a atras la carte: ocupația, rezistența și colaboraționismul în Estonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Îmi place foarte mult să citesc cărți care tratează astfel de subiecte, deoarece din istorie nu știu nimic despre acestea.

Faptul că deși stilul în care este scrisă cartea nu a fost deloc agreat de către mine, mi-a plăcut foarte mult că a tratat o serie de tipologii de oameni, o serie de situații și de acțiuni, mai complicate sau mai puțin complicate, care te fac să le transpui în viața reală.

Cu siguranță, tratând subiectele mai sus menționate, Sofi Oksanen ne oferă în felul ei mai greoi, o lecție de viață.

Citat preferat/semnificativ pentru Ziua când au dispărut porumbeii de Sofi Oksanen

„Era vorba despre patima de a scrie a fiecărui muritor, nevoia de a lăsa ceva în urmă? Avusese și Roland aceeși iluzie, vreo fantezie delirantă cum că adevărul ieșea mereu la iveală?”– cuvintele vărului său Edgar după ce i-a găsit jurnalul lui Roland, care era dispărut. Numai de aici ne putem da seama că Edgar este un om corupt, căruia nu îi place să pună adevărul în fața la orice altceva. Prin urmare, toată acțiunea romanului este concentrată în jurul faptului că Edgar încearcă să facă lucruri necurate implicându-și vărul și soția.

Ce nu mi-a plăcut la Ziua când au dispărut porumbeii de Sofi Oksanen?

Vreau să încep prin a spune că, fosta carte citită: Castelul de Franz Kafka a cărei recenzie o găsiți aici, mi s-a părut greu de citit din cauză că Kafka a avut un stil plin de subînțelesuri. Totodată, sensul scrierilor lui ajunge să fie greu de înțeles sau chiar de neînțeles pentru un om care nu e pasionat de interpretare literară.

În acest caz, cartea nu a fost greu de citit, însă câteodată a fost imposibil de urmărit. Autoarea a scris o carte unde fiecare capitol îi corespunde unui personaj, dar nu îți spune care. Uneori citești câteva pagini până să îți dai seama de personajul din perspectiva căruia se prezintă situația în acel capitol. Totul este subiectiv, nu există narator omniscient. Ceea ce este și mai greu.

Se trece de la un lucru la altul cam brusc. Nu mă refer între capitolele care sunt reprezentate de alt personaj, deoarece fiind vorba de perspectiva altcuiva în fiecare capitol, este clar că și ideile sunt altele. Mă refer între capitolele care tratează aceeași perspectivă- același personaj. Spre exemplu, într-un capitol personajul Roland este în război, în următorul este acasă.

Totuși, sunt prea mulți naratori subiectivi și te zăpăcești!

Stilul în care este scrisă cartea este complet haotic. Nu înțelegi mai nimic. Nu îți spune cum a ajuns de la o acțiune la alta, ci pur și simplu sare peste anumite detalii care pe tine ca cititor, te-ar ajuta să înțelegi acțiunea.

Finalul este  liber! Nu îți spune exact ce s-a întâmplat și pe lângă faptul că ai înțeles foarte greu cartea din cauza stilului haotic, acum ești și mai în ceața.

Traducerea și redactarea sunt exagerat de incorecte atât din punctul de vedere al greșelilor gramaticale, cât și a exprimării. Am să vă dau doar un exemplu, dar să știți că sunt extrem de multe astfel de greșeli: pag. 213: „Mirosea a pământul meu, a femeie născută pe pământul meu și care v-a putrezi ….”.

Ce legătură are titlul: Ziua când au dispărut porumbeii, cu acțiunea cărții?

Aici am să vă spun exact părerea mea, folosind informații pe care mi le amintesc din liceu.

Cred că toată lumea știe că în religie, porumbeii sunt vestitorii păcii și reprezintă și sufletul totodată. De aceea, titlul cărții poate reprezenta exact momentul de cumpănă din viața celor 3 personaje, care determină și acțiunea, mai exact, momentul în care liniștea a dispărut din viața celor 3. Clipa în care cei 2 veri Roland și Edgar nu s-au mai înțeles, a fost și clipa în care a început cu adevărat subiectul romanului.

În antichitate, porumbelul semnifica o viață nouă. Și în contextul nostru s-ar potrivi, deoarece moementul în care cei 2 o pornesc pe căi diferite, înseamnă și o nouă viață pentru fiecare dintre ei, inclusiv pentru Juudit care nu își are soțul lângă ea.

Cam asta a fost ceea ce am putut să vă spun eu despre carte. Aș mai fi avut multe de spus, dar deja este o recenzie prea lungă. 

Cartea se poate achiziționa de pe www.libris.ro, la prețul de aproximativ 10 lei.

Voi ce părere aveți despre această carte? Ați citit-o? V-ar plăcea?

Posibil să-ți placă și

14 comentarii

  1. Imi pare rau ca aceasta carte nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor tale. Si pe mine ma deranjeaza trecerea brusca de la un subiect la altul si atunci cand este imposibil de urmarit.

  2. Cand am vazut coperta, m-am gandit ca n-are cum sa fie o poveste captivantaq. Nici macar titlul nu m-a atras. Citind recenzia ta, am descoperit o carte foarte captivanta

  3. Nici eu nu sunt fan al cărților greu de urmărit, dar îi voi da o șansă. În schimb, mie dacă nu-mi place o carte, nu mă chinui să o termin, o las. Voi vedea. Apreciez review-ul cu bune și rele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *