V-am mai vorbit anterior de o carte scrisă de Fredrick Backman: Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău. Acum a venit momentul să vă vorbesc despre Un bărbat pe nume Ove, deși a fost prima citită.

Prezentare și recenzie Un bărbat pe nume Ove- Fredrick Backman

Este cartea care m-a fascinat. Una dintre puținele cărți citite care au avut o așa putere asupra mea. M-a făcut să caut imediat toate cărțile de Fredrick Backman și să le citesc.

An apariție: 2017

Editura: Art

Nr pagini: 432

Descriere oficială de pe www.libris.ro

Ove este cel mai morocănos om pe care vi-l puteți imagina, un bătrân mizantrop căruia îi plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile în viata și care n-are răbdare pentru amabilități gratuite cu vecinii. Își divinizează mașina Saab, marca lui de suflet, și judecă oamenii după ce mașina conduc, disprețuind profund, se înțelege, automobilele străine. Se crede înconjurat de idioți și crede că lumea se duce de râpă cu toți filfizonii ăștia cu cabluri albe în urechi care angajează pe cineva să le schimbe un bec. A fost detronat din funcția de președinte al asociației de proprietari – în urma a ceea ce el a numit a fi „o lovitură de stat” -, dar tot el e regele cartierului, pe care îl inspectează nesmintit în creierii dimineții să se asigure că totul este în ordine. Lumea îl considera teribil de urâcios.
Într-o dimineață de noiembrie, însă, tot universul și planurile sale îi sunt date peste cap în cel mai neașteptat mod cu putință, când o iraniancă pe cât de gravidă, pe atât de dezinvolta, și soțul ei tolomac, împreună cu cele doua fetițe ale lor, se mută lângă casa lui și-i turtesc cutia poștală cu o remorca (deși Ove postase foarte clar peste tot afișe cu „Interzis accesul mașinilor în zona rezidențială”).
Accidentul e sunetul de start pentru o serie de întâmplări neverosimil de amuzante și, uneori, perfect înduioșătoare  – cu o pisica jigărită și aproape fără coadă și prietenii dintre cele mai improbabile -care-l fac pe Ove, eternul ursuz supărat pe tehnologia modernă, bătăușul de clovni și „vecinul infernal”, să (re)învețe să respire aerul unei vieți pe care el însuși o credea pierdută și de care lumea nu-l bănuia în stare pe acest pensionar imposibil.
Un bărbat pe nume Ove a cucerit o lume întreagă prin modul irezistibil, plin de umor și tandrețe, în care explorează teme grave precum pierderea, bătrânețea, diversitatea, toleranța, principiile morale, prietenia și speranța. La final, nu aveți cum să nu îl adorați pe Ove.

„O să râdeți, o să plângeți și o să simțiți o înțelegere infinită pentru toți ursuzii și morocănoșii din viața dumneavoastră.” – People

Este foarte greu să descriu această carte deoarece mi-a stârnit atât de multe sentimente citind-o încât nu știu ce să spun.

Am râs. Și încă cât am râs. Și eu nu am mai râs niciodată când am citit o carte (nici la comedii).

Descrierea de mai sus pe care sper că ați citit-o spune tot, la perfecție.

Ove este un personaj care te face să treci prin nenumărate stări: râzi, iubești, speri, te înduioșezi, simți compasiune, fericire, tristețe și atașament.

Ove este un bărbat dificil, tipicar, cu anumite limite pe care și le-a impus singur și la sufletul căruia se ajunge extrem de greu. Soția sa, Sonja, decedată din păcate, a fost singura care l-a făcut să reușească să își deschidă sufletul și care l-a iubit așa cum a fost el.

După moartea ei, Ove a rămas în lumea lui, fiind morocănos și neacceptând noua lume modernă (oameni, obiceiuri, tehnologie).

Momentele în care comentează de ceea ce este în jur, felul cum vorbește de oameni folosind apelative precum – filfizoni, tolomac- dau o notă comică textului și te fac să îl îndrăgești, deoarece nu spune nimic cu răutate.

Ove a avut o viață complicată din copilărie, ceea ce l-a făcut să fie și mai introvertit. Odată cu apariția vecinilor, viața lui Ove se schimbă așa cum spune și în descriere. Încet, încet familia abia mutată lângă el reușește să îl facă să vadă lumea altfel și să se apropie de ei, să îi ajute.

Ove este un om foarte sufletist, așa că indiferent de cât de mult îl enervai și cât de multe avea de comentat, tot te ajuta.

Romanul este scris într-un stil foarte ușor de citit. Se citește foarte repede deși are un număr mare de pagini și nu îți vine să mai lași cartea din mână.

O recomand cu mare drag!!!! Este una dintre cărțile care mi-au ajuns la suflet (și mie îmi ajung puține).

Fragment din romanul „Un barbat pe nume Ove” de Fredrik Backman. preluat de pe www.libris.ro

„La vremea aceea Ove nu stia, de buna seama, dar avea sa isi petreaca atat de multe sferturi de ceas din viata asteptand-o, ca taica-su s-ar fi uitat crucis de-ar fi aflat vreodata. Cand, in sfarsit, Sonja si-a facut aparitia, intr-o rochie inflorata si un pulover atat de rosu ca l-a facut pe Ove sa-si mute greutatea de pe un picior pe celalalt, s-a hotarat ca nu avea prea mare insemnatate ca intarziase.
Vanzatoarea de la florarie il intrebase „ce doreste”. Iar el o pusese la punct ca nu se intreaba asa, la naiba, ca doar ea vinde verdeturile, iar el le cumpara si nu invers, nu? Femeia paruse usor deranjata, dar il mai intrebase, totusi, daca destinatara florilor are o culoare preferata. „Roz”, raspunsese Ove sigur pe el. Nu ca ar fi avut habar care era, de fapt, culoarea ei favorita.
Si acum era acolo, in fata lui, cu pulovarul ei rosu, strangand fericita la piept florile de la el si facand restul lumii sa para zugravita in nuante de gri.
— Sunt fantastic de frumoase, a zambit ea, cu o candoare care l-a facut pe Ove sa-si pironeasca privirea in pamant si sa loveasca stingherit pietricele cu bombeul pantofului.
Lui Ove nu-i placeau restaurantele. Nu intelesese niciodata de ce sa manance in oras, pe o gramada de bani, cand putea sa manance acasa. Nu-l interesau mobilele somptuoase si mancarurile elaborate si era constient ca nici prea priceput la a face conversatie nu era. In fine, una peste alta, se gandea ca, daca tot mancase inainte, isi putea permite sa o lase pe ea sa comande orice din meniu, iar el ar putea lua cel mai ieftin fel. Si, daca-l intreba ceva, macar n-o sa aiba gura plina cu mancare cand raspunde. I se parea un plan bun.
Cand ea a comandat, chelnerul i-a zambit binevoitor. Ove stia prea bine ce gandeau, si chelnerul si ceilalti meseni. Ca nu-i de nasul ei, asta gandeau toti. Iar Ove s-a simtit foarte prost din cauza asta. Mai mult din cauza faptului ca si el era de aceeasi parere.
Sonja i-a povestit cu entuziasm despre studiile ei, despre cartile pe care le citise si filmele pe care le vazuse. Si, cand se uita la el, Ove simtea, pentru intaia oara, ca era singurul barbat de pe lume. In cele din urma, si-a dat seama ca, daca-i cinstit, cinstit trebuia sa fie. Nu putea sa stea acolo si s-o minta in fata. Asa ca si-a dres glasul, si-a luat inima in dinti si i-a spus pe loc adevarul. Ca nu era inrolat in armata, ci era un simplu om de serviciu pe trenurile de noapte, cu o inima bolnava, care o mintise fara nici un motiv, doar pentru ca ii placea foarte mult sa mearga cu trenul cu ea. Pentru Ove era de la sine inteles ca asta avea sa fie prima si ultima cina impreuna, ca doar nu o sa mai stea ea la masa cu un tradator. Asa ca, dupa ce a terminat de rostit adevarul, a pus servetul pe masa, si-a scos portofelul sa plateasca si s-a ridicat sa plece.”

O puteți cumpăra de AICI. (libris)

Voi ați citit această carte? Vă plac cărțile lui Fredrick Backman?