Mi-am dorit mult să citesc această carte. Mă tot uitam pe Bookster după ea, dar nu era, așa că am prins reduceri de 50% la această carte pe Elefant și am zis să o cumpăr. Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris este o carte foarte populară și lăudată, așa că în rândurile următoare urmează să vă spun părerea mea despre ea.

Ah, da, nu mai are rost să spun că la câteva zile, a apărut și pe Bookster, nu? Dar chiar nu îmi pare rău că am cumpărat-o.

Eram determinată să o citesc deoarece am făcut o obsesie după cărțile care au ca subiect cele întâmplate în acea perioadă, Am început cu Bibliotecara de la Auschwitz, apoi Am fost medic la Auschwitz, și multe altele până am ajuns să citesc și această carte.

Am fost conștientă de la început că va fi o poveste tristă, dar mereu am vrut să știu prin ce au trecut alți oameni. Deseori, acest lucru mă face să mulțumesc pentru ceea ce am și să mă rog ca astfel de evenimente să nu mai aibă loc niciodată.

Tatuatorul de la Auschwitz- Heather Morris

Editura: Humanitas Fiction

Colecție: Raftul Denisei

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 312

Vândută în peste 3 milioane de exemplare, tradusă fiind în peste 45 de țări.

Descriere: Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tatowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar, într-o zi reușeste să surprindă privirea unei tinere al carei nume îl află în cele din urmă: Gita.

Heather Morris s-a născut la Te Awamutu, în Noua Zeelandă. Și-a început studiile universitare la Canterbury University și le-a finalizat în Australia la Monash University. Din 1995 până ân 2017 a lucrat în cadrul Departamentului de asistență socială al Monash Medical Centre Melbourne. În 2003 l-a cunoscut pe Lale Sokolov și prima formă a poveștii lui s-a constituit într-un scenariu cu care Heather Morris a câștigat International Independent Film Awards în 2016.

Recenzie Tatuatorul de la Auschwitz- Heather Morris

Multe persoane nu sunt în sentiment cu această carte, deoarece din punctul lor de vedere este o poveste simplă, care se citește rapid și care nu are „acel ceva”. Eu vă îndemn să vedeți dincolo de o poveste simplă. Nu este nimic pueril la mijloc cum este în poveștile de dragoste de Sandra Brown care de cele mai multe ori sunt penibile și descriu întâmplări dramatice de telenovele.

Tatuatorul de la Auschwitz este o carte altfel.

Este o poveste complexă, o poveste grea de viață, o expunere a unei lupte greu de dus pe care mulți dintre noi cu siguranță nu am fi dus-o până la bun sfârșit. Da, este scrisă simplist, dar povestea în sine transmite atât de multe încât acest lucru nici nu mai contează. „Acel ceva” al cărții este reprezentat strict de povestea expusă în rânduri, cu durere și cu greutate în sufletul celui care a trecut prin toate acestea.

Este greu să ne imaginăm că astfel de lucruri s-au întâmplat, deci nu putem spune că știm prin ce au trecut acești oameni, victime ale Holocaustului.

Diferențele de rasă sau culoare sunt nesemnificative și nu reprezintă nimic din punctul meu de vedere, așa că nu o să pot înțelege niciodată rasismul.

Câteva fragmente din carte:

Acestea fiind spuse, vreau să vă menționez că această carte a fost scrisă de către o femeie care a depus efort de ani de zile pentru a scoate la iveală toată povestea și pentru a scrie sub această formă povestea lui Lale.

Nu am să vă spun mai multe decât descrierea despre ce se întâmplă în carte, deoarece nu are rost. Cred că faptul că povestea de iubire a celor 2 a început în Auschwitz spune tot.

Ce alte lucruri mai cred eu?

Din punctul meu de vedere, odată ce citiți această carte, trebuie să o gândiți puțin mai mult decât ați avea tendința să o faceți, fiind o poveste scrisă simplu. Prin acest lucru vreau să spun că trebuie să vă ambiționeze și să vă facă să credeți în iubire mai mult decât o făceați până acum, deoarece dacă o iubire poate începe și avea loc într-un astfel mediu ostil, este clar că trebuie să aveți încredere în dragoste. Într-adevăr, sunt conștientă că trauma unește oamenii mai mult decât orice altceva, însă, pe mine mă uimește cum cei 2 au reușit să găsească în ei astfel de sentimente, având în vedere condițiile în care erau și trăiau, cu frica că mâine este posibil să nu mai fie.

Lale a avut norocul să fie ales ca tatuator și deși era o meserie dură pentru el, deoarece era un tânăr, copilăros, iubitor de femei în general, sensibil, a reușit să o ducă la bun sfârșit cu bine, reușind totodată astfel să trăiască el și cei dragi lui. A fost un om care a căutat să îi ajute pe toți pe care putea și care și-a luat multe riscuri pentru Gita și pentru ceilalți oameni din lagăr.

Ce mai doresc să menționez despre el, este că da, era un iubitor de femei în general, însă, iubea orice femeie. Considera că nu există femei urâtă și că există frumos în oricine și orice- o calitate extrem de rar întâlnită.

Cumva, pe parcursul întregii sale vieți în lagărul de concentrare, Lale a reușit să scape cu bine până și din cele mai rele situații, nemurind atunci când toți se așteptau să o facă.

Este o carte despre iubire, putere, suferință, durere, dorința de a trăi și de a iubi despre a fi bun până și în cele mai neprielnice condiții și de a găsi o scăpare din orice situație.

Trebuie să citiți această carte și clar, să vedeți mai încolo de niște rânduri scrise simplu, pe ânțelesul tuturor. Vă reamintesc că scrierea cărții a durat ani de zile. Zeci de ani. Veți găsi toate detaliile la finalul cărții și despre acest lucru.