Recenzie Dezastrul de la Cernobîl- Svetlana Alekievich

Mi-am dorit foarte mult să citesc această carte și cu ajutorul Bookster am și pus mâna pe ea de curând. Recenzie Dezastrul de la Cernobîl de Svetlana Alekievich este un articol menit să vă stârnească interesul pentru astfel de cărți.

De această autoare am mai citit anterior:

• Războiul nu are chip de femeie
• Ultimii martori
• Soldații de zinc

Am început cu Războiul nu are chip de femeie în momentul în care am găsit-o la reduceri pe libris. Total întâmplător, aș spune. Dovada că mi-a plăcut stă în faptul că am mai citit încă 3 cărți de aceeași autoare. Mai are încă o carte numită Vremuri second-hand pe care desigur vreau să ajung să o citesc.

De ce ador aceste cărți? Datorită faptului că sunt povești reale, povești-mărturii ieșite direct din gândurile și gurile oamenilor care au paricipat la unele dintre cele mai mari dezastre ale lumii și care nu au avut ocazia să spună totul.

De ce am ales să citesc astfel de cărți precum Dezatrul de la Cernobîl și cele mai de sus?

Din cauza setei de cunoaștere și adevăr. M-am săturat de această lume plină de manipulări, prefăcătorii, corupți și dezastre provocate intenționat. Mi-am dorit să aflu poveștile din spate, măcar acolo unde se poate. Adevărul și numai adevărul.

Aceste cărți te ajută foarte mult să îți crești bagajul de cunoștințe și mai ales, dar mai ales, îți deschid ochii!! Și încă cum!! Dacă nu ai citit niciodată o astfel de carte, nu poți ști ce bine este să realizezi cum este lumea de fapt, așa că te invit să o faci cât mai repede.

Dar, cine este Svetlana Alekievich?

Svetlana este o jurnalistă și scriitoare bielorusă care a decis să creeze capodopere literare din mărturiile adevărate ale oamenilor supraviețuitori a războaielor sau dezastrelor. Ea a fost laureată cu premiul Nobel pentru literatură în anul 2015.

Războiul nu are chip de femeie, Ultimii martori și Soldații de zinc vorbesc despre Rusia implicată în cele 2 războaie mondiale. Ce li s-a ascuns soldaților, familiilor acestora, de ce au ajuns să se ofere voluntari în războaie, cum erau condițiile acolo, ce li s-a întâmplat din punct de vedere psihic și fizic, dar mai ales ce fel se simțeau famiile rămase acasă și ce fel au văzut copii războiul. Dezastrul de la Cernobîl este clar că nu vorbește de aceste 2 războaie, însă și acest nefericit eveniment poate fi considerat un război- împotriva propiului popor.

Recenzie Dezastrul de la Cernobîl de Svetlana Alekievich

Editura: Corint

Dezastrul de la Cernobîl a fost foarte mult mediatizat și aproape nu există om care să nu știe despre el. Problema este că s-au ascuns extrem de multe lucruri, iar realitatea o vei afla doar citind această carte.

Ea este alcătuită total din mărturiile oamenilor supraviețuitori și a familiilor acestora.

Mărturii ale oamenilor simpli, ale oamenilor din domenii de specialitate, a soțiilor rămase văduve, a copiilor rămași fără părinți, a mamelor care suferă pentru copiii lor morți de dinainte de naștere sau născuți cu malformații congenitale grave.

În urma acestui mare dezastru, a explodat o centrală atomică- intenționat sau nu, nu se poate ști, însă personal tind să cred că a fost totul cu premeditare pentru a vedea mai exact efectele asupra oamneilor-. Această explozie a dus la răspândirea atomilor nocivi de Cesiu și Stronțiu și nu numai. Acești atomi sunt extrem de nocivi. La cei nenăscuți provoacă malformații fie că erau deja concepuți sau urmau a fi concepuți după explozie, iar la cei deja în viață provocau arsuri, cancere și multe alte boli letale.

Norul radioactiv ieșit din centrală a ajuns absolut în toată lumea! Radiațiile au sărit de zeci și sute de ori dozele letale.

De ce a fost totul o așa mare problemă?

Pentru că oamenii au fost sacrificați pentru a elimina această tragedie. Nu unul, nu doi, ci mii și mii de oameni, inclusiv băieți de minim 18 ani. Au fost trimiși exact în focarul de radiație, în încercarea de a opri totul. Inclusiv oamenii de știință care știau despre ce era vorba și cei implicați direct au fost obligați să participe în mod activ.

Au fost trimiși săteni care nici măcar nu au auzit de radiație sau care doar au auzit, dar nu știau despre ce era vorba. Credeau că totul este foarte simplu. Rezolvă problema, se întorc acasă și vor fi fericiți tot restul vieții- sau mai bogați. De ce spun mai bogați? Pentru că li se ofereau sume imense de bani, care creșteau pe măsura ce acceptau să se apropie tot mai mult de focarul principal de emisie de radiații. Loc unde iradiația era și de sute-mii de ori mai mare decât doza maximă admisă pentru un om. Au fost păcăliți fiindu-le spus că au absorbit doar doza maximă admisă sau mai mică de atât, când ei erau adevărate focare de iradiație pentru ceilalți.

Cei care au făcut exces de curaj sau care chiar nu știau despre ce este vorba și s-au avântat au murit la câteva săptămâni după.

Mijloace de protecție? Existau cât de cât. Măști pentru gaze, plumb și altele. Aveau efect? Aveau, nu opreau contaminarea oamenilor în totalitate, dar aveau. Erau folosite? Foarte puțin sau deloc. De ce? Vă las să citiți voi și să găsiți mărturia unui om direct implicat în acest lucru.

Locurile din jur și oamenii pe distanțe de sute de km și mii de km s-au iradiat și femeile fie au născut copii malformați, fie au pierdut sarcinile. Iradiația cuprinde absolut orice- copaci, frunze, pământ, animale, oameni, case, lucruri. Absolut nimic nu este omis. Laptele și carnea animalelor era astfel contaminată cu doze enorme. Oamenii însă mâncau așa. De ce? Unii știau și nu le mai păsa. Alții, nu știau că radiațiile sunt atât de nocive și că pot face așa ceva.

Dau nota maximă acestei cărți. Trebuie neapărat citită de către oricine! Veți afla mult mai multe decât ce v-am spus eu deja. Vă va deschide ochii. Este o lectură foarte tulburătorare, dar merită!

O puteți găsi pe: www.libris.ro (link direct către carte)

Sper că v-a plăcut articolul meu: Recenzie Dezastrul de la Cernobîl.

Voi ați citit ceva de această autoare? V-ar face plăcere să aveți ocazia să aflați astfel de chestii?