De la început, Matt Haig deja ne pune pe gânduri cu o întrebare existențială pentru omenire: Cum să oprești timpul. Nu puteți spune că nu v-ați gândit măcar o singură dată la această întrebare. Eu una o fac chiar foarte des. Acestea fiind spuse, vă invit să citiți ce am de spus despre această carte, ca să vedeți dacă autorul ne oferă răspunsul la această întrebare sau nu.
Pentru prima dată, am citit de acest autor cartea Un băiat numit Crăciun și mi-a plăcut foarte mult stilul autorului. Am de gând să citesc tot ce a scris aceasta, iar următoarea carte care mi-a căzut pe mână a fost după cum vedeți Cum să oprești timpul.
Dacă doriți să citiți câteva date despre autor, aveți în cadrul recenziei cărții Un băiat numit Crăciun, a cărui link îl aveți mai sus. Eu doar vă reamintesc că este născut în 1975 în Marea Britanie și că are deja la activ multe cărți care au ajuns bestseller.
Așa cum v-am obișnuit, am să vă fac o recenzie în care am să vă povestesc mai puțin ce se întâmplă în carte. În schimb, am să pun accentul pe trăirile și interpretările mele, deoarece acest lucru mi se pare cel mai personal.
Recenzie și prezentare Cum să oprești timpul de Matt Haig
Număr pagini: 368
Editura: Nemira
An apariție: 2018
Puteți citi descrierea cărții AICI.
Cartea este alcătuită din 3 părți și fiecare capitol are ca titlu locul și data acțiunii.
Eu nu am de gând să vă plictisesc cu date despre carte, deoarece le puteți găsi oriunde. Eu vreau să vă spun ceea ce nu găsiți oriunde.
Cartea începe cu un fragment din carte, de o însemnătate foarte mare pentru acțiunea gândită de Matt Haig. Am să vă las mai jos o poză cu el. Aceste cuvinte înseamnă mai mult decât crezi.
Scurtă descriere a acțiunii
Practic, personajul principal pare a avea vârsta de 41 de ani, dar el are de fapt 439 de ani. Din cauza unei boli rare, și am să zic din cauza, nu datorită, pentru că personajul nu vede acest lucru ca pe ceva bun, îmbătrânește extrem de greu și este imun la anumite boli. Imunitate care dispare odată cu înaintarea în vârstă. Născut în vremuri când se credea în vrăjitoare, mama sa a fost omorâtă, deoarece se considera că al ei copil nu îmbătrânește din cauză că a făcut vreo vrajă. La un moment dat este găsit de Hendrich, care deține un fel de asociație a celor care au o astfel de problemă și începe să îi controleze viața, mutându-l din țară în țară odată la 8 ani, teoretic pentru siguranța acestuia. Când era copil, personajul principal s-a îndrăgostit de o fată pe nume Rose, cu care a avut și un copil, o fată cu aceeași boală ca el, pe care însă nu o va vedea foarte mult timp. De atunci, el nu va mai iubi sute de ani.. până când… Până când, veți afla voi dacă citiți cartea. Nu am să vă zic mai multe, deoarece vă voi strica toată plăcerea de a citi această carte.
Interpretarea și experiența mea cu această carte
Știu că deja v-am stârnit interesul, spunându-vă că personajul îmbătrânește foarte greu. Câți nu ne-am dori acest lucru? Câți nu ne dorim să nu murim niciodată sau măcar să îmbătrânim foarte greu? Eu zic că foarte mulți, iar eu mă aflu printre ei.
Deși am doar 23 de ani, multe întrebări existențiale îmi obosesc psihicul zi de zi. Faptul că studiez medicina, doar accentuează aceste momente, deoarece aflând tot mai multe, ai tot mai multe întrebări și nu primești aproape niciun răspuns.
A fost o carte pe placul meu, iar acest lucru este puțin spus. Este o carte care te face să îți pui multe întrebări. Atinge un subiect foarte sensibil pentru omenire și îl abordează într-un așa fel încât îl face ușor de înțeles. Stilul autorului este unul foarte ușor de citit, dar foarte profund în același timp.
Practic, citind această carte vei trăi o altă viață. O viață după care mulți tânjim, chiar dacă nu știm cât de greu sau de bine ar fi, dacă chiar am putea trăi sute de ani. (Apropo, teoretic un om poate trăi aproximativ 140 de ani, conform a ceea ce ne poate oferi organismul însă bolile, factorii de mediu nocivi și altele ne fac să îmbătrânim mai devreme.)
Din perspectiva autorului, o astfel de viață nu este deloc ușoară. Trecutul se tot adună, trăirile, sentimentele, suferințele și ele odată cu timpul. Psihicul se tot încarcă, fără a avea abilitatea de a uita sau de a trece prea ușor peste cele întâmplare. Presiunea se tot adună și la un moment dat simți că nu mai poți. Lumea din jur se uită ciudat la tine, nu poți sta prea mult timp în același loc deoarece încep cei din jur să își pună întrebări. Nu știi ce să te mai faci, unde să te mai duci, în cine să te încrezi. Poți spune adevărul cuiva sau te vei trezi subiect de studiu într-un laborator straniu, al unor oameni de știință care știu despre condiția ta și care vor să afle secretul din spatele ei? Toate aceste întrebări ți le pui citind cartea. Este evident că nu putem fi toți la fel, deoarece am suprapopular globul și mai mult, care nu ne-ar mai putea susține în Univers. Nu ați mai putea avea copii și viața ar fi foarte monotonă.
Citind această carte, m-am întrebat într-adevăr dacă este o soluție bună să fim nemuritori. Având în vedere că am realizat prin câte poți trece psihic, aș spune nu. Însă, frica de moarte rămâne, așa că am să spun că ar fi fost frumos, să existe o viață mai apoi, cumva, în vreun fel anume, încât să nu dispărem pur și simplu.
Răspunsul la întrebarea din titlu, nu o găsiți. Mai exact, nu o găsiți în mod direct. Autorul vă va conduce printr-o parte din viața personajului, din ani diferiți, ca să vedeți prin ce trece. Însă, totul ca să aflați că nu există răspuns la această întrebare. Timpul nu poate fi oprit, însă, te poți ajuta de mintea ta, ca să trăiești mai frumos, mai liniștit, să nu te mai lași bântuit de trecut. Cum? Afli doar citind cartea!
Eu vă las mai jos câteva citate care m-au inspirat.
Crede-mă, merită din plin! Se citește ușor, este o poveste minunată și ai atât de multe de învățat din ea!
Mult spor la citit vă doresc!
O puteți cumpăra de AICI.
