Recenzie Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău- Fredrick Backman

Cu Fredrick Backman am făcut cunoștință pentru prima dată acum puțin timp, când am citit Un bărbat pe nume Ove- de care vă voi povesti curând. Stilul lui m-a fascinat și am vrut neapărat să citesc și celălalte cărți scrie de el. Așa am ajuns să citesc: Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău.

Ce legătură poate avea un așa titlu cu acest roman? Această întrebare mi-am pus-o și eu inițial, motiv pentru care am citit-o cu mare nerăbdare să aflu de unde vine titlul.

Pot spune doar că m-a uimit și am rămas foarte încântată, însă detaliile o să vi le dau peste câteva rânduri. Acum am să vă prezint puțin cartea.

Date despre Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Editura: Arthur

Colecție: Musai

An publicare: 2017

Nr. pag. : 496

Fiecare capitol este numerotat și are câte un titlu.

Descriere:

Pot spune că sunt 100% de acord cu cele 2 comentarii de mai sus: Business Insider și Kirkus Reviews.

Autor: Fredrick Backman este de origine suedeză și este în vârstă de 37 de ani. La ora actuală, are publicate 5 romane: Un bărbat pe nume Ove, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Britt-Marie a fost aici, Scandalul și Noi împotriva ta, în România fiind publicate doar 3 dintre acestea, din ce știu eu.

Cum am văzut eu acest roman Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrick Backman?

Ei bine, pur și simplu mi-a ajuns la suflet acest roman. M-a emoționat profund, m-a făcut să trec prin nenumărate stări și să îmi doresc ca acest autor să publice romane pe bandă rulantă ( Și Un bărbat pe nume Ove a fost la fel, dar despre acest roman vă spun în curând).

Personajele

Am să încep cu începutul, cum se spune.. Elsa, o fetiță de 7 ani- aproape 8, locuiește împreună cu mama sa și cu iubitul mamei sale George în același bloc cu bunica ei- fost chirurg.

Elsa este un copil care își iubește bunica enorm deoarece a creat un tărâm și povești special pentru ea. Pe lângă acestea, face tot ce se poate ca nepoata ei să nu sufere și să fie fericită. Ceva important despre Elsa: este înnebunită după Harry Potter. Chiar are un fular Gryffindor.

Aici, locuiau mai multe persoane, fiecare care mai de care mai diferit, mai ciudat, mai extravagant. Tipologiile de oameni întâlnite sunt reale, chiar dacă tind spre exagerare.

Primul personaj din bloc care mi-a atras atenția este Monstrul– care mai târziu va fi numit Inimă-De-Lup- un bărbat care nu se arată niciodată, dar care va deveni cumva prietenul Elsei- este obsedat de curățenie- dezinfectează tot oricând și oricum.

Apoi, urmează cuplul Kent și Britt-Mary– 2 personaje total diferite și posace. El- om de afaceri, ea stă acasă toată ziua și își așteaptă soțul. Pe lângă acest lucru, stresează non-stop locuitorii blocului și are reguli care mai de care mai stupide, crezându-se președința asociației de locatari. O asociație de locatari care însă în realitate nici nu există. Non-stop are conflicte cu câte cineva dintre vecini.

Orsul– o rasă de câini care păzea castelul din Tărâmul-Aproape-Treaz (ce este acest tărâm, veți vedea puțin mai jos).

Maud și Lennart– un cuplu blând, care nu se ceartă niciodată, care sunt foarte drăguți și primitori. Lennart în schimb este obsedat de cafea- bea non-stop cafea. Împreună sunt furnizorii de vise- prăjituri, rulouri, fursecuri iubite de către toți. Aceștia au lângă ei un băiat cu Sindrom despre care Elsa nu știe mare lucru și pe mama sa.

Doamna cu fustă neagră și beată– un alt personaj contradictoriu, care mereu se prefăcea că vorbește la telefon și are musafiri, ca să aibă o justificare pentru băutura pe care o are cu ea.

Fiecare personaj ascunde în spate o poveste profundă, dureroasă, uimitoare.

Povestea- esența romanului Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

La început romanul poate părea fără sens, stupid dacă ești mai dur, dar dacă continui să citești te va uimi cu fiecare rând. Adică, te întrebi de ce citești tu o carte în care se vorbește despre Tărâmul-Aproape-Treaz. Însă, nu poți regreta că ai citit o asemenea carte.

Elsa este foarte apropiată de bunica ei, mai mult decât de părinții ei. Bunica ei este orice pentru ea, însă, acum se află în spital. Elsa nu știe de ce, dar acest lucru nu o oprește pe bunica ei să fie oaza de liniște, bucuria și fericirea copilei.

Romanul debutează cu acest fragment:

Orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cu asta, basta! Și cine nu-i de acord e bătut în cap de-a binelea! Așa zice bunica Elsei.

Pe scurt: Bunica se află în spital, însă nepoata ei suferă când copiii de la școală o iau peste picior. Copii de care mereu trebuie să alerge și să se ascundă. În aceeași zi, fuge din spital, bunica intră prin efracție în grădina zoologică, aruncă cu pământ și alte materii în polițiști și ajunge la poliție. De ce? Ca nepoata sa să-și amintească ziua ca:”ziua în care bunică-ta a dat spargere la grădina zoologică și nu ca pe…” ziua în care copiii și-au bătut joc de ea la școală.

Bunica mereu făcea astfel de fapte pentru nepoata sa, de aceea Elsa o considera a fi totul pentru ea. Nu avea pe nimeni mai apropiat nici ca adult, da păi copii de vârsta ei.

Batrana a fost absentă din viața fiicei din cauza muncii, însă în viața nepoatei caută să fie prezentă non-stop. Inițial crease pentru fiica sa acest Tărâm-Aproape-Treaz pentru a o fascina, însă odată cu noul job de bunică, aceasta a înfrumusețat și îmbogățit povestea. A adus chiar și o limbă secretă doar pentru ea și nepoata sa.

Tărâmul unde totul era posibil, iar personajele erau inclusiv necuvântătoarele care acum au prins viață, avea 6 împărății. Împărății care Elsa află cum se numesc de la Inimă-De-Lup:

• Miamas= Iubesc
• Miploris=Plâng
• Mirevas= Visez
• Miaudacas= Îndrăznesc
• Mimovas= Dansez

Ar mai fi și a7-a împărăție… dar ce e cu ea? Miparopnus= Iert.. Însă a existat vreodată? Dacă nu.. de ce nu?

De multe ori m-am gândit pe parcursul romanului: oare cum este să ai o așa bunică? Mi-a stârnit multe emoții această carte și m-a făcut să mă gândesc la cele 2 bunici ale mele: una pe care abia am văzut-o și în cele din urmă a decedat de cancer,la fel ca bunica Elsei și una care încă este în viață și care mi-a fost alături din prima zi a vieții mele până în momentul de față și sper că și pentru zeci de ani de acum încolo.

Bunica Elsei știe că va muri însă, așa că o bucură pe nepoata sa cu un ultim joc: o așa zisă vânătoare de comori. După ce moare, Elsa pornește vânătoarea. Însă oare de ce bunica a pus-o să facă așa ceva? Dorea doar să o distreze sau se ascund mult mai multe în spatele acestui lucru?

Pot să vă spun doar că Elsa va trebui să livreze scrisori către diferite persoane- locatarii din bloc. Când ajunge la unul dintre ei, găsește scrisoarea sau primește indicii și astfel ajunge până la final să ofere scrisori din partea bunicii tuturor.

Scrisori în care BUNICA SPUNE CĂ ÎI PARE RĂU, dar care ascund și multe alte secrete. De aici și legătura titlului cu povestea. Dar, și cu ultima împărăție pe care bunica încă nu apucase să o construiască.. Oare a făcut-o după moarte, prin scrisori, fiind și momentul când și-a cerut iertare tuturor?

Treptat, află foarte multe secrete și povești, care îi luminează mintea și o fac să înțeleagă foarte multe lucruri. Povești care mă fac inclusiv pe mine să râd, să plâng sau să mă întristez. Însă, spre final, își dă seama că basmele și poveștile bunicii, sunt reale. Diferența este că sunt transpuse într-un alt tărâm, iar personajele sunt altele.

Ce legătură au toți locatarii cu bunica? De ce spune că îi pare rău? Ce reprezintă de fapt acel bloc și acei oameni?

Puteți descoperi doar dacă citiți cartea. Se merită din plin!

M-a uimit total ce a urmat mai departe. Lucrurile pe care le-am aflat și felul în care Fredrick Backman s-a gândit să prezinte lucrurile pentru mine este foarte original și plăcut.

Este plin de umor asemenea romanului Un bărbat pe nume Ove și am râs de nenumărate ori pe parcursul romanului, iar eu nu sunt o persoană cu un simț al umorului prea dezvoltat.

Pot spune că pur și simplu iubesc această carte. Este un roman pe care l-aș reciti- iar eu aș reciti puține cărți.

M-a condus în diverse lumi, m-a făcut să trec prin numeroase emoții și să mă simt fericită- am râs, ceea ce pentru mine este extrem de rar, cum am mai spus mai sus.

Vă las aici câteva fragmente ca să vedeți că am dreptate cu tot ce zic:

Nu pot exprima în cuvinte ce mi-a adus în suflet acest roman Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, pot spune doar că mă simt extrem de norocoasă că am avut șansa să îl citesc! M-a uimit total totul. Stilul autorului, povestea, felul în care a fost creată, profunzimea de care a putut da dovadă și sentimentele prin care treci atunci când citești această carte.

O puteți cumpăra de AICI.

Sau de AICI.

Voi ați citit această carte sau ceva de Fredrick Backman?