Este un subiect extrem extrem de lung și nu știu dacă reușesc să spun tot ce vreau pe scurt, deoarece nu vreau să vă plictisesc, însă, voi încerca. Este primul articol din această categorie pe care îl postez și cu care mi-am dorit să dau startul articolelor din acest domeniu. Medicina este un domeniu care începe să fie tot mai controversat, așa că am să încerc să abordez subiectul cu bune și cu rele, cât pot eu de bine.

Când am știut că îmi doresc să devin medic?

Răspunsul nu poate fi mai simplu: dintotdeauna!!

Nu știam ce înseamnă asta, nu aveam nici mai vagă idee. Știam doar că asta vreau să devin când „o să cresc mare”. Poate sună ciudat, dar să știți că toată viața mea am avut norocul să simt pentru ce sunt făcută și să nu greșesc în acest tip de alegeri de viață niciodată. Sper să fie așa și de acum încolo. Însă, cu toții știm că lucrurile nu merg mereu bine în viață, așa că încerc să fiu pregătită psihic pentru orice. Oricât de nerealistic poate părea, așa a fost pentru mine. Câteodată mă mir și eu!

Vă dau un mic exemplu de când eram la grădiniță cred: Nașa mea de botez îmi făcuse un cadou foarte frumos: un set de jucării pentru o coafeză. Dar, ca să vezi, nu m-am putut simți mai indignată, când am văzut că altui copil, îi luase un set cadou, însă cu lucruri legate de medicină: termometru, stetoscop șamd. Cât am mai stat atunci supărată pentru că eu voiam acel set de doctor, pentru că îmi plăceau lucrurile legate de asta de pe atunci, de când nici nu știam ce înseamnă.. Îmi doream neapărat setul cu jucării de doctor. Îmi plăcea și al meu, dar acela îmi plăcea mai mult. Și nu, nu am fost niciodată un copil răsfățat sau care să vrea ce vede la altul, ca să fi fost acela motivul. Ci pentru că eu doream să mă fac medic când o să fiu mare și știam că acele jucării sunt de medic. Așa că, voiam neapărat să le am și eu ca să îmi consult jucăriile cu stetoscopul, să le iau temperatura șamd.

Dar…

Nu știu să vă explic cum de se poate să fi fost atât de sigură dintotdeauna, mi-aș dori să vă spun ca să puteți fi și voi la fel, însă, un lucru știu sigur: poți face ceva ca să afli pentru ce ești făcut cu adevărat. Poți afla cine ești și ce vrei de la viață, indiferent de cât de indecis ești sau cât de nesigur pare totul. Dacă dai greș, nu este o problemă. Știi măcar că acel lucru nu este pentru tine. Și eu pot da greș, și am și dat de-a lungul timpului, numai că având în vedere alte subiecte legate de viața mea.

Deseori, cei nesiguri care în final se decid la ceva, de exemplu: medicină, ajung oameni profesioniști și buni în domeniu mai mult decât cei siguri pe ei de la bun început, nu uita asta! Nu contează că nu ți-ai dorit asta dintotdeauna, așa, ca mine. Contează să ai determinare, putere, motivație și să nu uiți niciodată că viața e grea, dar e frumoasă, așa cum studiul medicinei este greu, dar minunat!

Parcusul din clasa I până în clasa a XIIa pe scurt

Apoi, am intrat în școala primară și generală cu aceleași gânduri. Îmi plăcea foarte mult biologia în școala generală și chimia, mă implicasem într-o organizație coordonată de profesoara de biologie și mă duceam cu cel mai mare drag la activitățile ei.

Undeva pe la 14-15 ani mă întrebam ce fel este să fii avocat, dar nicio secundă nu am renunțat la ideea de medic.

Apoi, în liceu, nu am avut cea mai excelentă profesoară de biologie, dar pasiunea mea încă era acolo. În schimb, am avut cea mai bună profesoară de chimie din câte pot exista vreodată. Plecam din clasă cu lecția pe jumătate învățată, îmi plăcea extrem de mult materia și mai ales felul cum era predată. Creasem o mare pasiune pentru chimie, care era și materie de examen la admiterea la medicină.  Am fost la o clasă de mate-info, eram elevul ăla care nu prea ieșea din clasă, care nu a chiulit niciodată, care își făcea mereu temele și era disperat când nu îi ieșea o problemă la mate sau fizică. Îmi plăcea cel puțin la fel de mult și limba și literatura română, unde din nou am avut o profesoară minunată și datorită ei am avut rezultate bune, fără pregătire.

Eram deci…multidisciplinară.

Nu pot spune că am urât vreo materie în 12 ani de școală, aveam mici mici probleme la fizică și matematică din cauza profesorilor care nu erau buni în liceu, dar le remediam cu ajutorul colegilor pasionați de aceste materii. Nici informatica nu a fost departe de a îmi plăcea, ajunsesem să am note foarte bune, deși la început nu o înțelesesem deloc.

Însă, cel mai important a fost faptul că pe parcursul a 12 ani de zile, niciodată nu am cochetat serios cu ideea de a deveni altceva în afară de medic, oricât mi-au plăcut și alte materii în afară de biologie și chimie. Eu am fost un elev ușor atipic, poate o să vă povestesc și de asta cândva.

Însă, din punctul meu de vedere, pentru a deveni un medic cu adevărat bun, este să îți dorești asta mai mult decât orice altceva. Să nu plece dorința asta de pe locul 1 niciodată și să nu te lași descumpănit de ce auzi tu că se întâmplă în sistemul medical și la facultatea de medicină. Nu contează ce note ai avut în liceu, nu contează ce notă proastă ai luat la examenul x la o materie cu un profesor nu prea bine pregătit și frustrat, contează că tu vrei să devii mai bun! Nu te lăsa descumpănit și demotivat niciodată, de nimic, oricât de greu este! Nici din cauza colegilor care copiază și tu nu, nici din cauza profesorilor șamd.

Astfel, am ajuns în clasa a12a când începusem să mă pregătesc intens pentru admiterea la medicină la București, deoarece nimic nu îmi doream pe lume mai mult decât asta. Nu făceam pregătire la biologie, doar la chimie unde exercițiile erau adevărate probleme de olimpiadă.

Admiterea la Facultatea de Medicină

Totul mergea bine și efortul depus dădea roade. Am dat bacul, fără să fac pregătire pentru bac la nicio materie și  l-am trecut cu brio. Însă, din cauza unei situații, s-a ajuns la concluzia că deși aș lua medicină București- buget, nu aș putea locui în București.

Așa că, cu 2 săptămâni înainte de admitere, am început să văd ce dorește admiterea de la facultatea de la Galați de la mine. Aici se învăța un manual în plus și deja intrasem în panică. Însă, fiind o facultate tânără, admiterea se dădea doar la biologie și dificultatea era ușor mai mică decât la cea de la București. (acum de 2 ani parcă se dă și aici biologie și chimie la admitere).

Așa că, cu doar 2 săptămâni la dispoziție să mă obișnuiesc cu admiterea din Galați, am învățat, am recapitulat și am luat nota 10 la examenul de admitere, intrând prima… M-a ajutat extrem de mult învățarea logică a biologiei pentru admiterea de la București. (P.S. Am luat chiar primul examen de fiziologie din sem 1 anul 1 doar cu ajutorul învățării logice a biologiei pentru admitere- o să vă povestesc și asta, că indiferent de câtă determinare și pasiune ai, ești om și faci greșeli, nu? Iar acest examen a fost primul șoc din viața mea de student).

A, da, încă un exemplu că atunci când ești tânăr și crezi în forțele tale, poți să ai momente când nu prea gândești: singura mea opțiune de admitere la facultate, a fost Medicină, Buget. Nu tu taxă, nu tu altceva. Pentru mine nu exista să nu se întâmple ceea ce îmi doresc (oh, nu se poate mai greșit de atât, viața te poate lovi oricât, oricât de sigur pe tine ești, însă trebuie să îți găsești un echilibru și să fii realist, dar foarte sigur pe tine în același timp).

Asta este o adevărată nebunie. Nu faceți ca mine. Nu știi niciodată unde te duce viața, oricât noroc și oricâtă muncă ai depus pentru acel lucru, poți avea ghinion. Ce se întâmpla dacă aveam ghinion? Stăteam acasă  un an. Dacă aveam puțin mai multă minte și mă gândeam că băi poate, totuși poate nu sunt invincibilă, puneam opțiunea și de asistență medicală, redând anul următor admiterea la medicină. Sunt extrem de recunoscătoare că acest lucru nu s-a întâmplat, dar voi nu fiți la fel de nechibzuiți, oricâtă încredere aveți în voi.

Am pe cineva în familie medic?

Nu, nu am. Nici părinți, nici soră/frate, nici mătușă, unchi, verișor, verișoară și ce mai vreți voi. Absolut nimeni din familia mea nu este medic și nici măcar asisten/ă medical/ă. Am pornit în necunoscut întru totul, ca să spun așa. Mi-a fost teamă? Nu. Am avut emoții că nu o să îmi placă? Nu. Însă, pe parcursul celor 5 ani de medicină, am experimentat aceste emoții, inclusiv la admitere, deși știam că.. nu o să fie nicio problemă, pentru că am prostul obicei să mă gândesc prea mult și să fiu realistică. Adică, cu 10 la admitere și cu o nota foarte bună în bac(pe atunci conta nota la bac la admitere) eu încă am stat cu frică că… o să am probleme.

Eu nu sunt un om bun în a transmite emoție, asta nu stă în caracterul meu. Însă, pe parcurs ce mă descoperiți, sper să vă inspir, să vă motivez și să vă fac să vă reveniți atunci când totul devine prea greu, pentru că veți trece prin multe momente neplăcute, atâta timp cât puneți pasiune în ceea ce faceți! Important este că totul are rezolvare și că merită din plin pentru a deveni un medic bun, iubitor de meserie, de adevăr și de oameni, de ce nu?

Nu uita! Alege medicina dacă asta este ceea ce îți dorești cu adevărat!! Nu dacă te împing părinții, nu pentru că ai pe cineva medic în familie, nu pentru câștigurile pe care ți le imaginezi tu că le vei avea.  Nu pentru că vrei să faci niște bani extra pe seama oamenilor care vin la tine să găsească alinare, nu nesimțire și corupție, nu pentru că dă bine să fii medic, ci pentru că asta vrei tu!! Asta este pe locul 1 pentru tine!! Nu distruge viețile altor oameni devenind un medic mediocru, nepasionat, plictisit, care nu e la zi cu noutățile, care nu vrea să se dezvolte, care vrea doar bani și timp liber pentru alte lucruri. Trebuie să te dedici meseriei total măcar cât ești la locul de muncă, dacă nu și în timpul liber.

 Despre emoții, eșec, cum să faci față lui, dar și despre cum de reușesc să mă mențin singură motivată și pasionată în ciuda tuturor neregulilor, în următoarele articole. De asemenea, o să vă povestesc treptat și prin stresul prin care am trecut și prin care încă trec(Care se va mări odată cu venirea anului 6), ce greșeli am făcut, cum le-am reparat, de ce nu trebuie să fii la fel de stresat ca mine și ce efect a avut stresul asupra mea. Despre voluntariat, despre cum învăț și multe altele.

Tu de ce vrei să alegi medicina?/ De ce ai ales medicina?