Poate o să vi se pară iar ciudat când am să vă spun, dar sunt norocoasă și am știut pur și simplu că asta mi-ar plăcea să fac. Dar, nu m-am aruncat cu capul înainte cum s-ar spune, fără să testez asta înainte, așa că am făcut tot ce am putut să aflu dacă chirurgia este pentru mine. Și o să vă spun și vouă cum puteți să vă dați seama și ce trebuie să faceți.
Deși am știut că chirurgia este ceea ce îmi place, nu am făcut doar asta în practică pe parcursul facultății. Am fost peste tot unde am considerat eu că am de la cine învăța, că m-ar ajuta și că mi-ar face plăcere.
Anul I de facultate- primii pași spre chirurgie generală
Deși anul I de facultate este considerat un an prea mic pentru așa ceva, eu nu am stat degeaba și am început să îmi croiesc viitorul, dorind să am confirmarea că chirurgia este pentru mine. Când am intrat în anul I, aveam deja niște prieteni în anul 2 și ei făceau parte din Societatea Studențească de Chirurgie din România. Așa că, din octombrie anul 2014 am făcut parte din această societate .
Prima dată am participat ca Organizator. Aveam grijă ca totul să fie pregătit și mă uitam la ce fac alții.
Mai apoi, am evoluat în timp, pe parcurs ce participam la cât mai multe workshop-uri ca Observator. Mă uitam la ce fac cei care îi învață pe alții și încercam să preiau de la fiecare ce era mai bun.
Haideți să vorbim puțin despre Societatea Studențească de Chirurgie din România
Este o societate alcătuită majoritar din studenți. Cei mai mari sau care au trecut printr-un număr mare de workshop-uri chirurgicale, sunt traineri, iar începătorii observă și ajută.
Ca să ajungi trainer, după ce ai participat la un număr important de workshop-uri trebuie să faci un workshop mai avansat și după ce îl promovezi, poți deveni și tu trainer.
Există mai multe workshop-uri.
Din categoria de workshop-uri de chirurgie elementară, cu care toți ar trebui să înceapă:
- Knots and Sutures sau Noduri și Suturi, cel mai popular și cel mai des făcut, unde înveți să faci o incizie, hemostază, noduri și suturi chirurgicale, date despre instrumentele chirurgicale, pansamente și bandaje, atât teoretic cât și practic. De asemenea, mai primești și informații despre managementul plăgii și altele asemănătoare, explicate tuturor.
- Train your surgical skills fiind workshop-ul pentru membrii care doresc să devină traineri
- Basic Surgical Skills care te învață practic și teoretic elemente din chirurgia generală.
Din categoria de workshop-uri avansate, unde trebuie să le ai pe cele 2 de mai sus ca să poți participa (excepție face TSS):
- Basic Skills in Cardiovascular Surgery – unde înveți abordurile caracteristice acestei chirurgii, noțiuni teoretice și practice de Bypass aortocoronarian, Plastie/înlocuiri de valve cardiace, Defectele de sept, Grefe vasculare, Suturi vasculare și multe altele.
- Basic Skills in Microsurgery unde vei face diverse suturi și tipuri de intervenții chirurgicale la microscop.
- Basic Skills in Plastic and Reconstructive Surgery unde înveți noțiuni practice și teoretice despre lambouri, incizii și suturi caracteristice, tendonorafii și multe altele.
- Basic Skills in Interventional Radiology unde vin aici și medici
Pentru mai multe informații, mer site-ul lor. Au foarte multe wokshopuri în diferite centre din țară și oferă informații corecte și de mare ajutor.
Înainte să te duci pentru prima dată în sala de operații, indiferent de specialitate recomand să faci workshop-urile de bază și mai apoi cel puțin unul legat de specializarea pe care ai ales-o, în caz că dorești să vezi dacă ești făcut/ă pentru acel lucru. Studenții care predau sunt bine pregătiți, fac și ei wokrshopuri mai avansate la rândul lor și totul se învață la nivel național de pe un regulament și o teorie bine stabilită.
Puteți avea încredere că veți învăța totul corect și că vă va ajuta. Am să vă dau și exemple. Pe mine m-au ajutat foarte mult.
În anul I pe chirurgie generală am fost lăsată să fac noduri și suturi datorită faptului că aveam workshopurile de la SSCR făcute și deja eram trainer.
Este mult mai ușor pentru medicul coordonator să te lase să faci lucruri și să îți explice, dacă tu știi deja câte ceva. Sunt foarte puțini doritori să te învețe de la început, însă dacă tu vii deja cu un bagaj de cunoștințe, totul va fi mai ușor pentru ei și tu vei ajunge să faci practic ceva mult mai repede.
Tot în anul I de facultate, m-am dus pe secția de Chirurgie a unui spital de la mine din oraș și am rugat medicii să mă primească ca să mă uit la operații. Nu m-au refuzat, deși eram mică așa că am stat pe capul lor cât de des puteam. Pe parcurs ce înaintam ca funcție ca să zic așa în SSCR, pe atât știam să fac mai multe din punct de vedere chirurgical și m-au lăsat și pe mine să fac câte ceva în sala de operații.
Datorită acestor workshop-uri am realizat că asta vreau să fac și că asta îmi place cu adevărat. Chirurgia a devenit astfel o pasiune și o dorință și mai mare pentru mine. Am participat la tot ce am putut, când am putut și nu am fost dezamăgită niciodată. Ai astfel șansa să cunoști oameni cu care te poți împrieteni și cu care ai și o pasiune comună!
Desigur, toată pasiunea s-a acutizat ca să spun așa, în momentul în care am pășit în anul I pentru prima dată în sala de operații, dar, workshop-urile pe picioare de porci și altele, au ajutat să îmi dau seama că vreau să merg mai departe.
Aici eram la urologie în anul 4.
Anul 2- practică pe neurochirurgie
Deși eram doar anul 2, în vacanța de vară am făcut practică pe neurochirurgie.
Am fost singurul student de pe secție, așa că a fost foarte bine pentru mine.
Am învățat să fac injecții, tratamente, clisme, să recoltez sânge și să montez branule de la doamnele asistente, iar de la cei 4 medici neurochirurgi de pe secție am învățat noțiuni despre creier mult mai bine decât le știam până atunci. Am fost prezentă la intervențiile chirurgicale, primeam întrebări, acolo unde nu știam mi se explica și de asemenea, mi se explica boala pacientului și intervenția chirurgicală.
Să nu credeți că totul este roz!! În primul rând, am avut noroc să dau de niște medici atât de buni cu studenții, deși doar unul din cei 4 predă la facultate. În al doilea rând au fost destule momente în care a trebuit să câștig acest beneficiu. Momente în care a trebuit să mă obișnuiesc cu mediul de lucru mai dur, cu anumite idei, concepții și cu păreri. Este nevoie să se vadă că ești serios în dorința ta de a învăța ceva, ca să își bată capul cu tine și mi se pare corect. De asemenea, ca fată în domeniu trebuie să ai un caracter puternic și să te adaptezi unui stil de viață mai diferit și mai dur.
Vă mai spun un secret… fix de la persoana cea mai dură ca să spun așa, am învățat într-un final cele mai multe! După ce a văzut că deși nu e chiar o mare pasiune pentru mine, sunt prezentă mereu și doritoare să nu stau degeaba, mi-a oferit cărți care îmi explicau pentru nivelul meu specialitatea, creierul și în intervențiile chirurgicale mereu mă punea să fiu activă din punct de vedere intelectual și îmi explica ce face.
Am învățat în urma acestei practici de vară că nu îmi place neurochirurgia, ceea ce este un mare plus pentru cariera mea. Însă, sunt bucuroasă că știu să fac injecții și tot ce am menționat anterior. Lucruri care mi-au prins foarte bine. Nu mai spun de oamenii frumoși pe care i-am cunoscut.
Anul 3- pasiunea din anul 2 legată de cord începe să prindă contur
Deja începuse să se contureze ideea că îmi doresc ceva ce are legătură cu inima. În anul 2 mi-am făcut și tatuajul cu inima anatomică pe spate, dar cum în Galați nu există chirurgie cardiovasculară, nu aveam cum să știu dacă îmi place sau nu. Așa că ajunsesem cum am menționat anterior, pe neurochirurgie.
Participând la SSCR încă din anul 1, cât de des puteam, deja partea de noduri și suturi și tot ce ținea de acest workshop era ceva banal și ușor pentru mine. Între timp mai participasem la Basic Surgical Skills care ține de intestine și altele.
Am ales ca în vara acestui an să fac practică pe medicină internă, cu profesoara de la curs, deoarece mi-a plăcut foarte mult de ea și cum preda și știam că am multe de făcut.
În rest, din anul 1 am început să mă duc în gărzi pe diverse specializări și anul acesta mă duceam la urgențe, unde în compartimentul de chirurgie ajutam la suturarea și curățarea plăgilor.
Anul 4- chirurgie cardiovasculară pasiune principală, dar.. cum aflu dacă asta îmi place sau nu?
La mine în oraș, acesta este anul cu stagiul de cardiologie așa că, după terminarea cursului de cardiologie eram tot mai sigură că asta îmi doream să fac: chirurgie cardiovasculară. Dar.. cum puteam reuși să aflu dacă asta chiar îmi place așa de mult cum consider eu?
Între timp, la SSCR la mine în oraș se organizase un workshop de chirurgie cardiovasculară și atunci am știut că asta este ceea ce îmi doresc să fac!
Învățasem acolo cum se face un bypass aortocoronarian, cum se înlocuiește o valvă sau se face o plastie a acesteia, cum se face o endarterectomie carotidiană și altele.
Vara anului universitar își face apariția și odată cu ea și practica de vară. La noi, suntem repartizați pe o anumită secție la un anumit spital, însă te poți transfera.
Odată cu sosirea verii însă, a venit și șansa vieții mele: cea de a mă duce la București pe parcursul verii. Șansă care până atunci nu o avusesem.
Așa că, după ce am făcut practica de vară obligatorie în locul unde am fost repartizată de către facultate, am pornit spre București. Prima mea oprire și singura a fost pe secția de chirurgie cardiovasculară a unui spital. Am fost acceptată în practică. Am avut nevoie de mult curaj să fac acest lucru, deoarece pe atunci îmi era frică de refuz și îmi era și rușine. Dar, mi-am făcut curaj și am făcut-o!
Am cunoscut astfel oameni minunați, care m-au ghidat pas cu pas, care m-au învățat, care mi-au fost alături și care mi-au făcut pasiunea să crească cu fiecare zi cu care mergeam în practică.
Mi-am făcut prieteni noi și foarte buni și am făcut practică pe bune pe ceea ce visam eu dintotdeauna, ce puteam să îmi doresc mai mult de atât? Eram foarte fericită și încă sunt. Și recunoscătoare, desigur! Am avut mare noroc să dau peste așa oameni, deoarece sunt extremi de rari.
Am putut face lucruri practice în mare parte datorită a 2 lucruri: 1. pasiunea care era evidentă, mă duceam dimineața și uneori plecam odată cu ei, deși eram în vacanță, lipseam foarte rar și 2. aveam deja noțiuni elementare de chirurgie- noduri și suturi, pe care le puneam foarte bine în practică după 4 ani de voluntariat la SSCR. De asemenea, practica din gărzi și vacanțe și noțiunile de chirurgie cardiovasculară de la workshopul la care am participat, unde toate informațiile învățate au fost foarte corecte și au fost uimiți de acest lucru.
Nu a fost doar lapte și miere, oamenii/asistentele de pe acolo au fost foarte reticenți cu mine la început.. erau ceva de genul.. uite.. alta care vine 2-3 zile și după gata.. Însă, după ce mi-au văzut perseverența au început să fie foarte doritori să mă învețe și să le fiu alături.
Anul 5- tot chirurgie cardiovasculară
Pe tot parcursul anului universitar 5, am fost în fiecare vacanță și fiecare perioadă din timpul săptămânii la ei, în București în practică. Am făcut în tot acest timp mai multe: de la scrierea foilor și participarea la consulturi pre-/postoperatorii și ecografii la participarea pasivă și activă în intervenții chirurgicale.
Vacanța de vară a anului 5 mi-am petrecut-o tot pe secția de chirurgie cardiovasculară făcând aceleași lucruri, doar că mai puțin timp deoarece am vrut să profit ușor de ultima vacanță pe bune din viața mea.
Anul 6- chirurgie cardiovasculară, rezidențiat, licență și dileme
Am renunțat la SSCR pentru a avea mai mult timp. Iar acum încerc să mă duc în timpul liber pe la spital pe secția de chirurgie cardiovasculară. Vorbesc cu ei în mare parte în timpul liber, deoarece am rămas prieteni foarte buni, însă, acum sunt conștientă că trebuie să îmi petrec mai mult timp făcându-mi licența și învățand pentru rezidențiat, tocmai ca să pot ajunge în domeniu pe viitor. Dileme… oh,da.. multe.. ce am să fac, ce fac dacă nu iau punctajul necesar, unde să mă duc.. și așa mai departe.. Dar, sper ca până la final să fie totul așa cum trebuie.
Altele..
Desigur, pe parcursul anilor am citit multe legate de chirurgie, mi-am cumpărat eu acasă multe instrumente chirurgicale și am încercat să lucrez în plus.
Mediul de lucru este unul greu. Îți trebuie o mare rezistență la oboseală și la durerile fizice care apar încă de la început.
Trebuie să fii extrem de pasionat și să cauți mereu să vii cu ceva nou și mai bun.
Concluzii:
- Fă voluntariat din anul I de facultate să vezi dacă îți place, dacă asta îți dorești să faci și dacă vei face față mediului de lucru.
- SSCR este o variantă foarte bună pentru a te familiariza cu noțiunile teoretice și cu practica de bază înainte de a lua primul contact cu sala de operații.
- Ai curaj și du-te și întreabă medicii chirurgi dacă te primesc în practică, chiar dacă ești mic și nu știi foarte bine. Măcar pasiv să vezi cum stau lucrurile la început.
- Fii perseverent. Nu te duce 1-2 ore sau 1-2 zile pe săptămână. Arată-le că asta îți place și asta îți dorești să faci. Întreabă, fii interesat și fă câtă practică poți, dar nu uita că ai și o viață personală!
- Trebuie să vă mai menționez ceva. Niciodată nu vă descurajați ca fete în fața bărbaților chirurgi care pot avea anumite idei/replici! (Desigur, pot fi și băieți în această situație). Majoritatea nu reprezintă răutate, ci pur și simplu acesta este mediu. Mediu de bărbați încă, la care tu trebuie să te adaptezi. Astfel, trebuie să înveți cum să tratezi situația, să înveți să comunici cu ei în stilul lor și ai să vezi că atunci când arăți seriozitate, dedicare și că nu te lași afectată de mediul de lucru, lucrurile o să devină foarte bune. Trebuie să nu te lași afectată și să fii puternică, chiar o femeie chirurg cardiovascular mi-a spus că ori te obișnuiești și te adaptezi mediului, devenind puternică și ca ei, ori te duci și plângi într-un colț și te lași de chirurgie!
- În orice domeniu trebuie mai întâi să dai din coate și să te obișnuiești cu ce ți se oferă și mai apoi obții ceva, nu?
